Mai avem un milionar. Noapte bună, România!

S-a terminat. S-a câştigat, mai bine zis.
Visul a milioane de români, de a deveni milionari în euro, peste noapte, s-a destrămat.
După ce s-au uitat la demonstraţiile lui Lazarus şi au pierdut nopţile pe OTV, românii au adormit liniştiţi.
Potul cel mare s-a dus departe, la Călăraşi.
Până peste vreo 15 săptămâni, când se vor mai strânge bani în puşculiţa Loteriei.
Până atunci, noapte bună România!

6 milioane euro în noul studio al Ştirilor Pro Tv

Începând din luna septembrie, Ştirile Pro Tv vor fi transmise din noul studio de ştiri dotat cu aparatură ultraperformantă, cu o acustică impecabilă şi un design ce îmbină tehnologia cu arhitectura viitorului.

Conceptul noului decor al Ştirilor Pro Tv a fost realizat de Janson Design Group din Statele Unite, companie în al cărei palmares se află şi numele celebrelor canale de televiziune: NBC, Channel 5 News, Sky News, National Geographic Television, etc. Execuţia decorului a fost realizată în România de către firma A&M Internaţional.

Din septembrie, Andreea Esca, Oana Andoni, Monica Dascălu, Amalia Enache, Mihai Codreanu, Andreea Liptak, Mihai Dedu, Iulia Vîntur, Cristian Leonte, dar şi prezentatorii emisiunii “Vremea”, Florin Busuioc, Victor Slav şi Magda Pălimariu vor transmite dintr-un studio de ultimă generaţie, care-l plasează în zona de avangardă a televiziunilor europene.

Suprafaţa totală a noului studio de ştiri însumează 250 de mp, existînd nici mai mult nici mai puţin de 6 locuri de filmare. Ecranele video se întind pe o suprafaţă totală de 30 mp pe care vor putea fi afişate o multitudine de surse live şi alte elemente grafice. Controlul acestor ecrane se va face cu cele mai avansate procesoare digitale de imagine existente pe piaţa mondială. Combinatia flexibilă de lumini de scena bazate pe tehnologia LED vor permite expunerea pe elementele de decor a unei infinităţi de culori şi schimbarea cromatică de la o ediţie la alta (sau chiar de la o ştire la alta). Design-ul de lumină este asigurat de către The Lighting Design Group din New York, o firmă care a asigurat design-ul celor mai mari reţele de televiziune din Statele Unite şi care are o experienţă deosebită in domeniul televiziunii de înaltă definiţie – HD (ProTv emite HD pentru Bucureşti în formatul 1920x1080 din decembrie 2006; pentru a recepţiona Pro Tv în sistem HD sunt suficiente un set top box şi o plasmă/LCD compatibile HD care se pot achiziţiona din magazinele de specialitate).

Imaginile vor fi captate cu 6 camere cu rezoluţie 1920x1080, cea mai înaltă rezoluţie posibilă care se aliniază cu standardele HD exploatate la nivel mondial. Este deja de notorietate faptul că ProTv este prima televiziune din Romania şi Europa de Est care transmite in format HD.

Gandul nou

Ziarul Gandul, care face parte din grupul MediaPro, se va relansa in prima parte a acestei toamne, a confirmat pentru Business Standard Cristian Tudor Popescu, directorul editorial al publicatiei. El nu a putut oferi detalii cu privire la viitoarea relansare, spunand ca ele nu au fost inca puse la punct. Popescu a precizat ca mai multe informatii cu privire la schimbarile produse vor fi disponibile din septembrie. Surse din piata afirma insa ca, in urma relansarii, ziarul va avea mai multe pagini si va suferi o serie de modificari de grafica.

Pe piata au circulat informatii ca trustul Media Pro ar fi luat in calcul mutarea Gandul doar pe online. Maria Apostol, director de PR la Media Pro, a infirmat, insa, aceste zvonuri. “Dezvoltarea ziarului Gandul va urma in viitor ambele ipostaze, asa cum se intampla si in prezent. Gandul va fi in continuare in print si online”, a spus aceasta. Ziarul a mai avut parte de o relansare, in octombrie 2006. Cotidianul Gandul este editat de societatea “Crucisatorul”, ai carei actionari sunt compania Publimedia (parte din trustul Media Pro) cu 68%, Cristian Tudor Popescu cu 14% si Adrian Ursu, Bogdan Chirieac si Lelia Munteanu, fiecare cu cate 6%. In topul celor mai citite cotidiane pe urban, potrivit SNA, Gandul se afla pe locul zece, cu 233.000 de cititori, in medie, pe editie.

Turiştii puterii: între groapa de gunoi a istoriei şi Glina

De la Dej la Băsescu, conducătorii Republicii, fie ea comunistă sau capitalistă, au făcut din vizitele în ţară ritualuri elaborate care, privite retrospectiv, spun la fel de mult despre epocă, ca şi despre neobosiţii călători ai puterii.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, „om din popor pentru popor", prefera călătoriile „neorganizate", fără regie şi fast. Se delecta adesea plimbându-se pe jos şi discutând cu cetăţenii care-i ieşeau în cale, fie că era vorba de ţărani în piaţă sau de gospodine. În vacanţă, mergea pe litoral, la Eforie, unde încerca, pe cât posibil, să se ferească de curiozitatea şi „dragostea" maselor. Paul Sfetcu, care a lucrat 13 ani la cabinetul său, povesteşte că lui Dej îi plăcea uneori să cineze la restaurantul Pescăruş, din Herăstrău, amestecându-se printre clienţi şi ignorând măsurile de securitate. De asemenea, nu se dădea în lături să urmărească meciurile de pe Stadionul ANEF (Academia Naţională de Educaţie Fizică), rebotezat de comunişti, în 1948, "Republicii", unde se întreceau echipe precum „reprezentativa resortului militar şi cea a resortului sindical".
Bineînţeles că nu ocolea fabricile şi uzinele patriei, unde se deplasa, de obicei, cu o delegaţie impunătoare „de partid şi de stat". De asemenea, Bumbeşti-Livezeni sau închisoarea Doftana erau destinaţii inevitabile. La Doftana avea şi ocazia să se laude cu activitatea sa eroică din perioada negrei ilegalităţi.
Dacă întâlnirile lui Dej cu cetăţenii erau simple şi directe, Nicolae Ceauşescu a introdus, aproape imediat după preluarea puterii în 1965, festivismul de bâlci. Puţin cunoscut de populaţie, Ceauşescu a reuşit într-un an să facă un adevărat tur de forţă, bătând aproape toată ţara. Pretutindeni era întâmpinat nu numai de autorităţi, ci şi de personaje istorice. Daci şi romani, răzeşi, haiduci, panduri, paşoptişti şi voievozi răsăreau de-a valma din pământ ca să-şi prezinte omagiile. Uneori, pentru variaţie, în loc de domnitori şi în funcţie de recuzită, Ceauşescu putea fi primit şi de eroi de basm, precum Albă ca Zăpada.
În această perioadă, Ceauşescu făcea excursii lungi, de 5-6 zile, încăpăţânându-se să epuizeze toate obiectivele posibile. În Moldova, de pildă, a mers nu numai în oraşe sau la CAP-uri, ci şi la cetăţi şi mănăstiri.
După 1968, vizitele, devenite „de lucru", au capătat treptat un alt tipic, „iubitul conducător" simţindu-se destul de sigur pe el încât să renunţe la o parte din suita tovărăşească care-l însoţea de obicei. De asemenea, eroii nu se mai iţesc din marea de salopete proletare. În 1970, din cauza inundaţiilor, descoperă elicopterul, de care ulterior nu se mai poate despărţi. Vizitele se scurtează, Ceauşescu ajungând să radă câteva judeţe pe zi. Uneori la propriu. După cutremurul din 1977, obsesia lui privitoare la sistematizarea oraşelor şi satelor îi face pe oameni să se teamă de fiecare gest şi de fiecare zvâcnire a mâinii care putea însemna demolarea unei case, a unei biserici sau a unui sat întreg. „Indicăţiile preţioase" ajung să acopere toate domeniile, de la minerit la electronică.
Şi atitudinea celor binecuvântaţi de prezenţa „geniului din Carpaţi" se modifică în timp, comuniştii întrecându-se să-l uimească pe Ceauşescu cu măreţele realizări din judeţul lor. De multe ori, coloana oficială era precedată de camioane cu văcuţe stresate care erau mutate de la o fermă la alta ca să îngraşe ochii scumpului tovarăş. După pilda lui Potemkin, iluzii de carton şi magazine cu rafturile pline îi erau arătate cu mândrie tovarăşului. În mod paradoxal, spre 1989, Ceauşescu cunoştea tot mai puţin din ţara pe care o vizita din ce în ce mai mult.
După revoluţia din decembrie, Ion Iliescu a menţinut practica vizitelor de lucru la combinate, platforme industriale şi ferme, încercând să le umanizeze cu zâmbetul său larg, dar nereuşind să renunţe în totalitate la festivism. Sau la indicaţii. Precum cele de la Satu-Mare din 1994, când a sfătuit Justiţia cum să-i trateze pe foştii proprietari. Potrivit lui Petru Pepelea, consilier prezidenţial, firul evenimentelor se reducea simplu la "discuţii cu conducerea întreprinderilor şi cu muncitorii, cu flori, pupături şi mese întinse".
O descriere din opoziţie a unei astfel de vizite a făcut, în ianuarie 1994, primarul de atunci al Timişoarei, Viorel Oancea: „În sala Prefecturii era convocat tot activul de partid al Guvernului. Eram doar două sau trei pete de culoare acolo. Afară se aflau câteva sute de cetăţeni care urau bun venit: «Jos Iliescu!» Erau multe trupe antitero, care mai de care mai înalţi şi mai pătraţi. Erau şi cei de la SPP, cu mâinile în diferite poziţii şi pe diferite obiecte. Preşedintele a dat indicaţii preţioase la fabrica de încălţăminte. A împrumutat probabil câte ceva din meseria predecesorului. După aproape o oră de aşteptare, ne-am bucurat de sosirea dânsului în sala Prefecturii, în aplauzele activului de partid. Trupele au intervenit asupra cetăţenilor care, paşnic, îşi strigau bucuria. Preşedintele a înnoptat la Pişchia, la casa de odihnă a împuşcatului. Cred că nici Saddam Hussein nu ia cu el atâtea trupe pe unde se duce".
În cel de-al doilea mandat curat constituţional, Iliescu şi-a îmbogăţit repertoriul adăugând transhumanţa prezidenţială şi nostalgică. În această perioadă, Iliescu merge în pelerinaj mai ales la locurile care i-au marcat anii tinereţii. În 2001 ajunge în comuna Tilişca, din judeţul Sibiu, unde îşi descoperă originile şi vorbeşte despre străbunii săi, „oierii, care au colindat toată ţara", păstrând astfel unitatea neamului. Tot în judeţul Sibiu şi-a adus aminte de zilele petrecute, în 1945, în tabără la Răşinari, unde a dormit în fân şi s-a spălat în râu. Doi ani mai târziu, fostul şef al statului s-a dus în Olteniţa, oraşul său natal, şi a căutat emoţionat strada unde a copilărit. În acelaşi an, în Bucureşti, a pornit bântuit de amintiri în cartierul Andronache din sectorul 2, prilej pentru a povesti despre anii adolescenţei sau despre Constantin David, un muncitor CFR-ist ucis în timpul rebeliunii legionare.
Emil Constantinescu, în schimb, nu a excelat în cercetarea ţării. Mandatul său a fost marcat mai ales de o efervescenţă a deplasărilor în străinătate sau de primirea înalţilor oaspeţi străini veniţi în România. Cu toate acestea, Constantinescu nu a ignorat mersul prin „provincie", dar a făcut-o într-un mod mai discret şi mai zgârcit decât predecesorii săi.
Dealtfel, el şi-a explicat încă din 1994 punctul de vedere asupra deplasărilor, după ce o vizită la Combinatul Siderurgic Călăraşi a fost intens mediatizată: "Nu ştiu ce imagine s-a dat la TVR, singura care contează, în sens pozitiv sau negativ. Pot să spun că, cel puţin un lucru deosebeşte vizitele preşedintelui Iliescu de aceea a mea - imaginea dlui Iliescu în astfel de vizite este aceea a unui preşedinte care dă indicaţii şi ceilalţi notează. Dacă imaginea vizitei mele a ajuns la TVR, reală, se observă că eu notam ce îmi spuneau managerii Combinatului. Ar trebui să ne dezbărăm, după 4 ani, de anumite complexe. E uşor să gândeşti în stereotipe mentale".
Emil, care a fost tentat să facă din vaga sa asemănare fizică cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza un atu electoral, încerca uneori să-şi copieze modelul umblând pe jos pe străzile din Bucureşti sau de aiurea.
În 2000, de pildă, şi-a îngrozit gărzile de corp, zbughind-o din maşină. Astfel, în comuna Sâncrai, a sărit nitam-nisam din autoturism pentru a intra într-o cârciumă unde a discutat cu sătenii. După câteva ore a repetat gestul, de data asta lângă Casa Căsătoriilor din Târgu Mureş, spre disperarea angajaţilor SPP. Constantinescu a luat-o la picior câteva sute de metri şi s-a bucurat că a fost recunoscut de un grup de copii, care s-a ţinut scai de el şi i-a oferit o minge.
Constantinescu a lansat şi moda inspecţiilor repetate într-un singur punct de interes. În 1999, a mers de trei-patru ori în comuna buzoiană Cuculeasa, grav afectată de inundaţii, pentru a monitoriza evoluţia lucrurilor şi a intervenit pe lângă Guvern să ia măsuri pentru ajutorarea sinistraţilor şi reconstrucţia caselor.
Controlul la loc fix a făcut însă carieră odată cu preşedintele Traian Băsescu, care l-a transformat într-o adevărată artă. Actualul preşedinte a verificat cotidian, timp de aproape două săptămâni, în 2005, stadiul lucrărilor la podul de la Mărăcineni. La fel a procedat şi cu podul Bucov sau, un an mai târziu, cu Valea Oltului, pentru a se asigura că traficul rutier va fi reluat cât mai curând, mobilizând pentru aceasta chiar geniştii militari. În sfârşit, în 2007 s-a decis să se ocupe de groapa de gunoi Glina, verificând de mai multe ori activitatea firmelor de construcţii care şi-au asumat benevol, la rugămintea sa, misiunea îndepărtării murdăriei din zonă.
În afara acestor inspecţii-pichamăr, menite să preseze autorităţile în vederea obţinerii unui rezultat rapid, Băsescu a născocit plimbatul prin camerele de luat vederi. Expediţiile de cumpărături la supermarketuri au fost întotdeauna anunţate televiziunilor de „surse" de la Cotroceni. Scenariul funcţionează şi în cazul vacanţelor familiei prezidenţiale, călătoriile private devenind ad-hoc vizite oficiale intens mediatizate.
Rar, Băsescu alege să nu fie însoţit de ziarişti în vizitele-sale fulger. O astfel de descindere a avut loc, în 2006, la spitalul de pneumoftiziologie "Marius Nasta". Ziariştii au aflat totuşi, ceea ce a generat ulterior zvonuri legate de adevăratul motiv al demersului prezidenţial. Oricum, Băsescu a mers prin saloane, a criticat starea jalnică a instituţiei, apoi şi-a aprins o ţigare şi a promis că "va bate spitalele şi şcolile ţării." Şi-a adus aminte de promisiune abia peste un an, când şi-a călcat pe inimă şi s-a dus în control la Spitalul de Cardiologie din Covasna.
Băsescu este însă primul preşedinte care a s-a debarasat de practica vizitelor pretenţioase prin ţară. În afară de prezenţa la evenimente oficiale sau de intervenţiile de urgenţă, şeful statului nu a colindat practic nici o localitate.
Mai are însă timp. Întrebat de un reporter acreditat la Cotroceni unde se află preşedintele, după ce prin redacţii bântuia zvonul că s-ar afla pe coclauri, purtătorul de cuvânt a răspuns măiastru că nu ştie, dar că "toată ţara îl aşteaptă".
(Alexandru Purcăruş, alexandru.purcarus@mediafax.ro)

Al doilea miliardar. Din Oradea

Listarea grupului telecom RCS&RDS la Londra va scoate la lumina al doilea miliardar al Romaniei - Zoltan Teszari, 37 de ani, principalul actionar al grupului. Primul miliardar al Romaniei este omul de afaceri Ion Tiriac.

Conform mai multor surse de pe piata de investitii, grupul RCS&RDS valoreaza intre 1,5 si 2 mld. $ daca se iau in considerare proiectiile financiare pe 2007 si perspectivele de dezvoltare pe anii urmatori. Exista si estimari mai optimiste care indica o valoare a grupului telecom de peste 2,5 miliarde dolari (aproape 2 miliarde de euro).

Conform datelor de la Registrul Comertului, principalul actionar al grupului RCS&RDS este compania Cable Communications Systems N. V, inregistrata in Olanda cu 94,15%. Teszari detine 2% din RCS&RDS in mod direct, conform acestor date. Surse din piata spun ca el este actionarul majoritar al Cable Communications Systems.

In primavara acestui an RCS&RDS a anuntat ca a avut in 2006 afaceri de peste 300 de milioane de dolari. Surse din piata telecom spun ca profitul operational (EBITDA) al grupului depaseste 120 de milioane de dolari.

Zoltan Teszari este un om de afaceri din Oradea extrem de discret, care nu a iesit niciodata in presa. Pe Internet si in presa locala nu exista nicio fotografie a lui. El a intrat in afaceri in 1990 cu o toneta de inghetata, a fost producator de cornete si concentrate, dupa care a intrat pe televiziunea pe cablu, un business care era la inceput, dar care a avut o crestere exploziva.

Conform presei locale din Oradea, el a fost sportiv de performanta - judo, fiind chiar vicecampion european. El este considerat destul de prudent in business. Cu toate ca a avut mai multe oferte sa vanda afacerea RCS&RDS, cel mai cunoscut pretendent a fost gigantul german Deutsche Telecom, Teszari a preferat insa sa nu cedeze controlul operatiunilor. Chiar si listarea la Londra ii va permite sa detina in continuare controlul pentru ca actiunile ce urmeaza a fi vandute investitorilor prin intermediul instrumentelor de tip GDR nu vor da detinatorilor drept de vot, ci numai un drept de preferinta la dividende.

Conform informatiilor de pe piata, bancile de investitii Morgan Stanley (SUA) si UBS (Elvetia) se vor ocupa de operatiunea de listare. Acesti bancheri au fost alesi datorita experientei pe care o au pe piata telecom internationala si puterii financiare de care dispun.

Ceilalti actionari ai grupului RCS&RDS sunt fondurile de investitii EPIC si Quadrant, la care se adauga manageri ai companiei si fosti proprietari ai unor retele preluate de RCS&RDS. EPIC, din Austria, a fost fondul de investitii care l-a ajutat pe Teszari sa obtina finantare de pe pietele externe in perioada 1998-1999. Ulterior in afacere a intrat si Quadrant, un fond de investitii din Statele Unite.

De-a lungul anilor, ING a fost principala banca finantatoare a RCS&RDS. In primavara acestui an, grupul financiar olandez a acordat companiei un imprumut de circa 200 de milioane de dolari pentru extindere, in special pe telefonie mobila.

RCS&RDS are operatiuni in Romania, Ungaria si Slovacia si ofera servicii de cablu TV, televiziune prin satelit (prin brandul Digi TV), telefonie fixa si Internet. Conform estimarilor, grupul are peste 2 milioane de clienti din care 1,2 milioane sunt abonati la serviciile de cablu in Romania, cel mai profitabil segment, unde marjele de profit se apropie de 50%. RCS&RDS a castigat o licenta 3G si va oferi servicii de telefonie mobila.

Format redus pentru New York Times

Cotidianul American New York Times si-a redus formatul, diminuandu-si latimea paginii cu aproape 4 centimetri pentru a reduce cheltuielile de productie, informeaza Forbes.

Potrivit purtatorului de cuvant al publicatiei, Diane McNulty, aceasta schimbare este conforma cu planurile anuntate inca de anul trecut si va reduce costurile de productie cu circa 10 milioane de dolari anual.

NY Times se incadreaza, astfel, in formatul de 12 inch latime, care, potrivit Forbes, tinde sa devina un standard in presa scrisa de peste Ocean, fiind folosit deja de Wall Street Journal, the Washington post si de Los Angeles Times.

Schimbarea inseamna o scadere a spatiului editorial cu 10%, care ve fi acoperita prin adaugarea unor pagini suplimentare. McNulty a precizat ca noul format ar fi trebuit sa fie introdus in 2008, termen devansat deoarece compania a reusit mult mai rapid sa-si reconfigureze tipografia conform noilor cerinte.

Ziarele se vand mai bine vinerea. Cu Ghid TV

Cotidienele naţionale generaliste au vândut, în perioada ianuarie - martie 2007, de până la două ori mai multe exemplare din ediţiile de vineri care sunt însoţite de ghiduri TV gratuite, comparativ cu celelalte ediţii din timpul săptămânii, potrivit Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT).

Singurele cotidiene naţionale a căror ghiduri TV sunt măsurate de BRAT sunt cele ale "Evenimentului zilei", "Click", "Jurnalului naţional" şi "Adevărului", dar pentru�acesta din urmă, pe site-ul BRAT,�nu au fost furnizate date pentru intervalul ianuarie - martie 2007.

Cea mai mare creştere a vânzărilor pentru ediţiile însoţite de ghiduri TV a înregistrat, în perioada analizată, cotidianul�"Evenimentul zilei", publicat de trustul elveţian de presă Ringier. Acesta a vândut de două ori mai multe exemplare din�ediţiile de vineri,�care�se distribuie alături de un ghid TV, decât din ediţiile celorlalte zile ale săptămânii. Astfel, pentru�numerele de luni, marţi, miercuri, joi şi sămbătă, "Evenimentul zilei" a vândut, în perioada ianuarie - martie 2007, în medie, 64.500 de exemplare, pe când pentru ediţiile de vineri a vândut, în medie, 129.000 de exemplare.

"Jurnalul naţional", cotidian editat de Compania Jurnalul - Editura Intact, a vândut, în aceeaşi perioadă, cu aproape 50% mai multe exemplare�din ediţiile de vineri decât din ediţiile celorlalte zile ale săptămânii. Astfel, pentru numerele de luni, marţi, miercuri, joi şi sămbătă, "Jurnalul naţional"�a vândut, în perioada ianuarie - martie 2007, în medie,�81.500 de exemplare, pe când pentru ediţiile de vineri a vândut, în medie,�aproape 122.000 de exemplare.

Dintre publicaţiile ale căror ghiduri TV sunt auditate şi care şi-au publicat datele pe site-ul BRAT, cea mai mică diferenţă de vânzări pentru ediţiile de vineri faţă de cele din timpul săptămânii�sunt înregistrate de�cotidianul "Click", editat de Adevărul Holding.
Acesta a vândut, în perioada ianuarie - martie 2007, cu 35% mai multe exemplare din ediţiile care sunt însoţite de ghiduri�TV decât din celelate ediţii. Astfel, pentru numerele de luni, marţi, miercuri, joi şi sămbătă, "Jurnalul naţional" a vândut, în perioada ianuarie - martie 2007, în medie, aproape 32.000 de exemplare, pe când pentru ediţiile de vineri a vândut, în medie, aproape 41.000 de exemplare.