Avem timp, Maestre?!

"A MURI inseamna a te muta intr-o stea“, scria Octavian Paler; ieri, la ceas de inserare, inima sa a incetat sa mai bata. A scris pina in ultima zi a vietii sale. Ca in fiecare zi de luni, si-a trimis editorialul la redactia Cotidianului. La fel cum, duminica, a facut acelasi lucru pentru Gazeta de Sud, ziar la care am avut privilegiul si onoarea sa-i fiu "coleg". Desi e mult spus. Prea mult. A trimis textul -„Dreapta“, prima urgenţă? Şi ce „dreaptă“?, - a fost editat si corectat apoi de Maestru, asa cum avea sa apara, in editia de luni a GdS. Asa cum facuse in toti cei aproape zece ani in care a scris neintrerupt la Cotidianul si alti ani multi in Gazeta de Sud. Stirea despre moartea lui Octavian Paler a cazut ca un traznet. Pentru multi. Imi place sa cred ca pentru intreaga Romanie.

Ar fi trebuit, daca nu s-a intamplat, ca toti sa fi realizat ce am pierdut. Ce am avut langa noi si de care nu ne-am bucurat suficient. Octavian Paler a radiografiat societatea romaneasca in editorialele sale, fara sa faca rabat de la principiile sale de viata. A fost un patriot si nu s-a ferit sa arate greselile conducatorilor vremelnici . A certat din dragoste, a suferit pentru greselile altora si i-a mustrat cu speranta indreptarii.

"La vârsta mea nu poţi vorbi decât despre trecut. Nu reuşesc să fiu atât de egoist încât să spun că nu-mi mai pasă", spunea el.

Penultimul editorial la GdS - , de Luni 23 aprilie 2007, a fost parca o prefata, a ceea ce avea sa urmeze. http://www.gds.ro/Opinii/2007-04-23/Avem+timp&hl=paler&tip=toate

Avem timp , Opinii - Octavian PALER

Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluziişi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim.

P.S. Aflându-mă în spital, „n-am timp“ (şi nici chef, de fapt) să mă ocup de politică, azi. Am preferat să propun Gazetei de Sud un poem al meu din volumul „Scrisori imaginare“.

Octavian Paler, suferind de inima

Academicianul Leonida Gherasim, doctorul care l-a tratat pe Octavian Paler, a spus că decesul omului de cultură a survenit, luni, în urma unei complicaţii, pe fondul unei boli cardiace mai vechi. "Domnul Paler, în ultima lună, a suferit o complicaţie cardiacă, din cauza unei boli cardiace mai vechi, pentru care a fost internat la cardiologie la Spitalul Universitar", a spus academicianul Gherasim. "Această complicaţie a fost severă şi pe fondul unor suferinţe mai vechi, a unui infarct care fusese tratat în străinătate". Potrivit medicului, Paler rămăsese cu tulburări cardiace, "care erau stăpânite din punct de vedere medical, dar boala a avut un caracter progresiv".
"După plecarea din spital s-a simţit destul de bine, activ. A mai venit la un control medical, în urmă cu zece zile, tot la Spitalul Universitar", a povestit academicianul. Luni însă, Octavian Paler "a făcut o tulburare gravă" şi a decedat în propria casă, pentru că medicii de la Ambulanţă nu l-au mai putut resuscita. "Când a venit salvarea s-a încercat să se facă o resuscitare şi inima nu a mai răspuns la tratament. După ce s-a încercat timp de 50 de minute să fie reanimat, s-a renunţat la aceasta, având în vedere moartea cerebrală şi încetarea funcţiei cardiace", a spus Gherasim. Sambata, cand a fost vizitat de Mihai Gadea, Octavian Paler parea ca isi revenise. "De obicei avea dureri mari de cap si lua pastile. Acum, mi-a spus ca are mintea limpede, ca la 30 de ani si ca a scapat de durerile de cap", a spus Mihai Gadea.

"Sunt pe punctul de a părăsi sala şi ... să nu ma vreau, să nu mai ştiu, nimic ..."

Cred că aveam mare nevoie cu toţii de Octavian Paler

"Cred că aveam mare nevoie cu toţii de Octavian Paler. (...) În momentul în care bătăliile se duc în tranşee între echipe şi comandouri, între echipe care nu sunt dispuse să cedeze nici un pas, în acest moment Octavian Paler era un reper de gândire cu capul propriu, o gândire ţărănească. Privindu-l la televizor, citindu-l în paginile ziarelor, mi se părea că nu va muri niciodată, că nu se poate ca un spirit atât de pătrunzător, atât de viu să cedeze, să-i cedeze suportul biologic".

Cristian Tudor Popescu

Cu toţii am pierdut un reper

"I-am admirat întotdeauna spiritul critic, spiritul tranşant, uneori o anumită duritate, dar întotdeauna argumentată. A fost o personalitate care a dat o anumită marcă vieţii culturale şi politice de după '90". A fost indiscutabil un lider şi un formator de opinie. Din acest punct de vedere, atât în domeniul moralei, dar şi în domeniul opinei, cu toţii am pierdut un reper."

Adrian Iorgulescu

O pierdere imensă pentru toţi românii

"Este o pierdere imensă pentru toţi românii: pierderea unui intelectual de elită, a unui lider de opinie, a unui scriitor de valoare. Am pierdut cu toţii un om vertical”

Calin Popescu Tariceanu

Mulţi îşi amintesc de scriitorii noştri importanţi numai când aceştia mor

"Din păcate, mulţi îşi amintesc de scriitorii noştri importanţi numai când aceştia mor. După care, viaţa reintra în normal, valorile sunt ignorate sau batjocorite. Apoi, mai moare un scriitor mare şi iar devin scriitorii importanţi şi pentru noi."

Daniel Cristea-Enache

Octavian Paler - Interviu cu Dumnezeu

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.-Daca ai timp… am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis: -Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna…

OCTAVIAN PALER

Octavian Paler s-a născut în data de 2 iulie 1926 în satul Lisa (judeţul Făgăraş, azi Braşov). După absolvirea şcolii primare în satul natal este admis bursier la Colegiul "Spiru Haret" din Bucureşti, după care urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi, simultan, pe cele ale Facultăţii de Drept.
Înainte de revoluţie a fost membru al Partidului Comunist Român şi deputat de Vaslui în perioada 1980 - 1985. El a fost totodată vicepreşedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune, preşedinte al Consiliului Ziariştilor, iar, în perioada 1970 - 1983, redactor-şef al cotidianului central "România liberă".
Este persecutat de Securitate din cauza viziunilor sale pro occidentale şi de critică la adresa PCR şi a lui Nicolae Ceauşescu. I se stabileşte domiciul forţat şi i se interzic mai multe activităţi în lumea artistică.
După revoluţie fondează, împreună cu, printre alţii, Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu, Grupul de Dialog Social, care va lua poziţie împotriva comunismului. Devine, pe rând, editorialist al ziarelor "România liberă", "Cotidianul" şi "Ziua".
Printre cărţile publicate se numără "Umbra cuvintelor", "Drumuri prin memorie I" (Egipt, Grecia), "Drumuri prin memorie II" (Italia), "Viaţa pe un peron", "Scrisori imaginare", "Apărarea lui Galilei", "Aventuri solitare", "Deşertul pentru totdeauna", "Un om norocos", "Mitologii subiective" sau "Autoportret într-o oglindă spartă".