
"Eu, unul, nu ard de nerabdare sa-mi exercit dreptul de alegator european. Ceea ce m-ar interesa - minimal! - e sa ma stiu reprezentat, ca roman, de persoane care stiu perfect, cel putin, o limba straina si au despre Europa mai mult decat ideea ca e „un continent“.
Din cate ii cunosc eu (si din ce-am vazut ultima oara cand am fost in satul in care am copilarit si in care, azi, mai am doar morminte), pe cei mai multi tarani din Lisa nu-i intereseaza „Europa“. Vor fi auzit, probabil, la televizor (fiindca acum noutatile nu mai sunt aduse la cunostinta cu goarna), ca „domnii de la Bruxelles“ nu au toti aceeasi viziune despre viitorul Europei, dar pe ei nu „continentul“ ii intereseaza. Ii intereseaza Italia. Spania. Sau Germania. Adica, tarile de unde primesc scrisori si telefoane de la cei plecati. Si, poate, unde ii bate gandul si pe altii sa plece.
Fenomenul „bajeniei“ e fara precedent in Lisa. Altadata, evenimentele erau strict „locale“. Putrezeau cartofii in pamant din pricina ploilor? Se va usca fanul la timp? Istoria intra in sat doar in vreme de razboi. In fata primariei exista un modest monument de ciment, cu o acvila in varf. Pe cele patru laturi ale lui sunt scrise pe placi de marmura numele celor morti in cele doua razboaie mondiale. Azi, insa, „lumea“ s-a largit. Orizonturile au fost sparte. In nenumarate curti din Lisa creste, nestingherita, iarba. La ferestre, au fost batute scanduri in cruce, iar, inauntru, panzele de paianjen se intind, probabil, peste icoanele patate de muste. Stapanii acestor case sunt undeva prin Italia. Sau in Spania. Unii si-au luat si copiii. Semn ca nu mai au de gand sa se intoarca. In Anglia au ajuns doar vreo doi. Si nu se stie daca vor ramane acolo. Englezii nu-i prea privesc bine pe romani. Dar istoria n-a intrat nici azi in Lisa, desi barbatii pleaca aproape ca in timp de razboi. Europa, ca atare, nu e nici problema tinerilor care parasesc satul, nici a batranilor care raman sa ingrijeasca, asa cum pot, cimitirele. Europa e problema „domnilor de la Bucuresti“ care se cearta acum pe tema „alegerilor europene“. (...) D-l Vasile Blaga se bate cu pumnul in piept ca, „tehnic“, e in grafic in ce priveste pregatirea alegerilor. Zau? Totul e pregatit? Precizez: nu ma intereseaza ce motive au cei care vor amanarea alegerilor. E posibil ca la mijloc sa nu fie decat meschine calcule electorale. Dar intrebarile pe care mi le pun eu nu tin de calendar. Sunt de alta natura. Le-a explicat cineva romanilor diferenta dintre alegerile obisnuite si alegerile pentru parlamentul european? Le-a explicat cineva ca, de data aceasta, nu ne putem permite sa alegem indivizi de genul lui Vanghelie? (...)" Textul integral îl puteţi lectura aici.
Din cate ii cunosc eu (si din ce-am vazut ultima oara cand am fost in satul in care am copilarit si in care, azi, mai am doar morminte), pe cei mai multi tarani din Lisa nu-i intereseaza „Europa“. Vor fi auzit, probabil, la televizor (fiindca acum noutatile nu mai sunt aduse la cunostinta cu goarna), ca „domnii de la Bruxelles“ nu au toti aceeasi viziune despre viitorul Europei, dar pe ei nu „continentul“ ii intereseaza. Ii intereseaza Italia. Spania. Sau Germania. Adica, tarile de unde primesc scrisori si telefoane de la cei plecati. Si, poate, unde ii bate gandul si pe altii sa plece.
Fenomenul „bajeniei“ e fara precedent in Lisa. Altadata, evenimentele erau strict „locale“. Putrezeau cartofii in pamant din pricina ploilor? Se va usca fanul la timp? Istoria intra in sat doar in vreme de razboi. In fata primariei exista un modest monument de ciment, cu o acvila in varf. Pe cele patru laturi ale lui sunt scrise pe placi de marmura numele celor morti in cele doua razboaie mondiale. Azi, insa, „lumea“ s-a largit. Orizonturile au fost sparte. In nenumarate curti din Lisa creste, nestingherita, iarba. La ferestre, au fost batute scanduri in cruce, iar, inauntru, panzele de paianjen se intind, probabil, peste icoanele patate de muste. Stapanii acestor case sunt undeva prin Italia. Sau in Spania. Unii si-au luat si copiii. Semn ca nu mai au de gand sa se intoarca. In Anglia au ajuns doar vreo doi. Si nu se stie daca vor ramane acolo. Englezii nu-i prea privesc bine pe romani. Dar istoria n-a intrat nici azi in Lisa, desi barbatii pleaca aproape ca in timp de razboi. Europa, ca atare, nu e nici problema tinerilor care parasesc satul, nici a batranilor care raman sa ingrijeasca, asa cum pot, cimitirele. Europa e problema „domnilor de la Bucuresti“ care se cearta acum pe tema „alegerilor europene“. (...) D-l Vasile Blaga se bate cu pumnul in piept ca, „tehnic“, e in grafic in ce priveste pregatirea alegerilor. Zau? Totul e pregatit? Precizez: nu ma intereseaza ce motive au cei care vor amanarea alegerilor. E posibil ca la mijloc sa nu fie decat meschine calcule electorale. Dar intrebarile pe care mi le pun eu nu tin de calendar. Sunt de alta natura. Le-a explicat cineva romanilor diferenta dintre alegerile obisnuite si alegerile pentru parlamentul european? Le-a explicat cineva ca, de data aceasta, nu ne putem permite sa alegem indivizi de genul lui Vanghelie? (...)" Textul integral îl puteţi lectura aici.
Explicatie foto: Ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei (foto), s-a facut de ris in fata unor elevi de la o scoala generala din Braila. El nu a stiut numarul stelelor de pe drapelul Uniunii Europene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu