Am plecat din Romania in 2000, aceasta datorandu-se faptului ca m-am casatorit cu un cetatean american. El nu a vrut sub nici o forma sa se stabileasca in Romania, asa ca eu a trebuit sa il urmez.Dar lucrurile nu au mers chiar asa de usor cum am fi sperat. Pentru a ne casatori, a trebuit sa obtinem un Affidavit de la ambasada SUA in care se specifica faptul ca el nu este casatorit in SUA si pentru care am platit, la vremea respectiva $50.
Problemele au inceput sa apara in momentul in care am mers sa depunem actele la primarie. Sotul meu nu a avut un certificat de nastere cu el (de fapt, nici nu are asa ceva, el fiind nascut in Bolivia), si de aici au inceput necazurile. Am incercat sa luam legatura cu bolivia, incercand sa obtinem o copie a certificatului sau de nastere, dar cum multe documente "s-au pierdut" dupa ce parintii lui s-au refugiat in America din cauza razboiului civil si caderii economiei, acest lucru a fost imposibil.
A trebuit sa platim in jur de $3000 pentru diverse cheltuieli. Pana la urma, actele ne-au fost acceptate, dar au aparut alte probleme. Vizita medicala prenuptiala, sau cum s-o mai numi, pentru el, fiind cetatean american, a costat cam in jur de $200 de dolari.
In ziua cununiei, am mers la primarie, unde ni s-a spus ca nu poate fi oficiata casatoria, datorita faptului ca nu avem un translator "autorizat" de limba engleza. In acel oras, ni s-a spus ca exista unul singur. Am trimis pe cineva la translator acasa, chestie care a durat cateva ore bune. Cand translatorul a ajuns la primarie, ne-a cerut $500 pentru a-i traduce sotului meu ceremonia. I-am oferit $100, i-am spus ca daca nu, macar ca ii dau in cap primarului, si tot ma casatoresc, cu sau fara translator.
Ei bine, ne-am casatorit, si a trebuit sa mergem la ambasada SUA unde am depus actele de imigrare, pentru care am platit o taxa de vreo $300. A trebuit sa mergem la un interviu, pentru care ni s-a mai perceput o taxa de $100 de persoana.
Ne-am prezentat la interviu a doua zi, si spre marele nostru noroc, tipa care ne intervieva era originara din Chile, asa ca sotul meu si ea au inceput sa vorbeasca spaniola. Am trecut de acest interviu cu brio.
Am mers din nou la vizita medicala unde mi s-au facut vreo 2 vaccinuri, raze si tot felul de alte porcarii, pentru care am mai platit in jur de $100.
La doua saptamani dupa aceea, a trebuit sa merg pentru al doilea interviu (cel final). Deja imi cumparasem biletul de avion, eram sigura ca voi pleca, aveam asa, un soi de presimtire.
Ei bine, la al doilea interviu, am fost repartizata la ghiseul 3, unde era un tip care urla din toate puterile la toti cei pe care ii intervieva. Ii trata pe acesti oameni mai rau ca pe caini, batea cu pumnul in masa, ce sa mai, m-am ingrozit.... In fata mea, la acelasi ghiseu, erau vreo alte 6 persoane. Acest domn a picat pe fiecare dintre ei. Cand mi-a venit randul, doamna din Chile m-a vazut, asa ca a mers si a luat dosarul meu si m-a chemat la ghiseul unde lucra ea. Ca sa nu mai lungesc povestea, pot sa va spun ca am fost singura persoana careia i s-a acordat viza de imigrare.
Toata hartogaria a durat in jur de 3 saptamani-1 luna, nu mai tin minte, dar va pot spune ca ar fi putut sa dureze de 3 ori mai mult.
Ajunsa aici, intr-un final, am fost dezamagita. Nu era asa cum m-as fi asteptat, nu alergau cainii cu covrigii in coada. Am vazut ca oamenii se uitau la mine foarte dubios cand vorbeam din cauza accentului. Vecinii de alaturi nu mi-au raspuns nici la salut timp de mai bine de un an, nu am reusit sa gasesc o slujba intr-un domeniu pentru care m-am pregatit toata viata....
M-am asteptat la altceva, dar cred ca totusi a meritat sacrificiul. Am un sot extraordinar, am intalnit oameni deosebiti si am acum prieteni adevarati, ceea ce nu cred ca am avut vreodata in Romania. Cred ca acum, dupa 4 ani, pot spune ca s-a meritat, asta in ciuda faptului ca desi nu am cine stie ce servici sau cine stie ce masina, etc, sunt fericita, si pentru mine asta-i singurul lucru care conteaza.
Am avut multi prieteni in Romania care au ajuns aici prin programul Camp America, si odata ajunsi aici, s-au casatorit cu cetateni americani.
Nu stiu daca am reusit sa cuprind tot si nu stiu daca ceea ce v-am povestit va ajuta la ceva, dar... Cineva trebuia sa inceapa, asa ca... uite ca sunt prima care sa isi impartaseasca experienta.
Magda
Richmond, Virginia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu